Cu siguranță ai auzit de multe ori expresia “Dragostea trece prin stomac”, dar cât de des i-ai oferit atenție? Cât de des te-ai oprit din ceea ce făceai și ai înțeles sensul exact al acestei expresii?
Nu este nicidecum vorba despre acea imagine nedreaptă, despre femeia care trebuie să stea doar în bucătărie. Este, de fapt, despre femeia care deși a avut o zi obositoare la muncă sau o zi dificilă cu copiii alege să găteasca cu drag mâncăruri delicioase, după rețete vechi, moștenite din generație în generație. Și de ce alege să gătească? Pentru că iubirea poate fi exprimată prin ingrediente, gusturi, arome, condimente. Chiar și prin felul în care alege să așeze mâncarea în farfurie.
Gătitul este o artă. Rețetele sunt doar ustensilele artistului. Mâncarea reprezintă unul din multele gesturi ale iubirii, poate chiar unul din cele mai importante, deoarece apelează la toate simțurile noastre. Mai întâi simți mirosuri fascinante din bucătărie, apoi vezi culorile care se joacă în farfurie, iar atunci când simți într-un final gustul și textura acelei mâncări pregătite cu iubire… Știi cum se zice, curucubeu pe cerul gurii!
Primele amintiri despre mâncare
Printre primele amintiri pe care le avem se află cu siguranță imagini cu mama sau bunica în bucătărie, trebăluind de zor. Așa-i ca îți aduci și acum aminte în ce fel avea fiecare prins părul și ce culoare avea șorțul de bucătărie? Atunci, la început de tot, mâncarea era o necesitate mai mult decât o plăcere, iar cele care ne pregăteau mâncarea, oricât de simplă ar fi fost rețeta, erau asociate cu supraviețuirea. Ne hrăneau pentru că ne iubeau.
Apoi când am mai crescut, am început sa observăm diverse ocazii în care bucătăria se transforma în câmp de luptă. Și am început să vrem să ne ajutăm mamele și bunicile să gătească, pentru a le arăta și noi lor cât de mult le iubim. Deși știau rețeta pe de rost, purtând cu ele zeci de ani de experiență și drag presărat în mâncare, ne lăsau să le citim și să le explicăm rețetele scrise în grabă pe bucățele de foi sau pe caiete cu foi îngălbenite, moștenire de familie.
Parcă atunci când eram copii cultura gătitului era alta. Fiecare mamă, bunică, mătușă și chiar vecină avea propriul caiet cu rețete adunate din familie sau de la prietene. Ajutorul în bucătărie era oferit în semn de iubire, din dorința de a pătrunde în Universul misterios al bucătăriei, din dorința de a crea legături și mai puternice cu acea femeie specială din viața ta. Cu simbolul iubirii. Gătitul nu era o sarcină de îndeplinit, ci mai mult bucurie. Și nu exista plăcere mai mare decât să vă adunați întreaga familie la masă, după o sesiune de alergat rețetele prin bucătărie, și să mâncați cu poftă și apreciere sub ochii mamei sau bunicii care a pregătit toate bucatele delicioase și căreia i se umezesc ochii de drag, de iubire. De mulțumire că a reușit să transmită rețetele valoroase mai departe.
Rețeta iubirii
Poate că te gândești la miere, zahăr, poate la “Sarea-n bucate” atunci când te gândești la rețeta iubirii. Totuși, rețeta iubirii conține doar un ingredient special: acea femeie plină de iubire care știe să transforme rețeta de pe foaie în magia din farfurie – mama, bunica, străbunica. Iubirea însăși.
© Copyright 2019 Lofty Concepts - Mama Maradin