RO
EN



Conţinutul acestui material nu reprezinta în mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Mama Maradin – Magia de acasă

Gătitul a fost ușor pentru mine dintotdeauna. Nu m-am întrebat de ce, cum de…?

Când am inițiat proiectul Mama Maradin am răspuns unor întrebări pe care niciodată nu mi le-am pus.

          Fiind al șaselea copil din cei  opt ai familiei mele, am ales de mică să stau mult în preajma mamei. Târziu am înțeles că, de fapt, căutam atenția ei permanent – imaginați-vă, draga de ea, se împărțea la opt și chiar mai mult, iar pe lângă iubirea și tandrețea pe care ni le ofeream una alteia- căci eu eram marea pupăcioasă, pe care o știau și vecinii și tanti Maria, vânzătoarea magazinului sătesc, urmăream și înregistram tot ce făcea ea.

Mama, ca multe femei ale acelor vremuri, era și este de o vrednicie greu de imaginat astăzi. Gătea, spăla – o vreme cu mâna, croitorea, țesea, săpa, creștea copii mulți, se ruga,  ajuta, se preocupa ca noi să învățăm bine și câte și mai câte. Nu exista pentru ea “ nu știu” “nu pot”.

          Așa am crescut noi, și eu.  În vacanța de după clasa a-VIII-a, având de ales între a găti și a face curățenie (căci așa ne împărțeam responsabilitățile eu și sora mea mai mare), am ales să gătesc. Îmi amintesc ce am gătit: fasole păstăi cu smântână. Pusesem prea multă făină, iar sosul de smântână era prea legat. Înafară de soră-mea, cu care mă tot tachinam, nimeni nu a zis nimic. Așa am început să gătesc, să vreau să știu mai mult, să experimentez mai mult și din ce în ce bucatele mele erau mai apreciate. Mi s-a dat voie să greșesc și așa am căpătat curaj și încredere să continui.

          De sărbători  toți eram implicați în pregătiri. Noi fetele trebăluiam prin casă, iar băieții pe afară,  la tăiat lemne, făcut curat în curte, la animale. Ce armonie se crea! Nimeni nu cârtea, curgeam unii cu alții, ne ajutam, făceam glume, simțindu-ne parte dintr-un întreg. Anual la noi se organiza o masă mai mare căci ai mei făceau praznice. La sfârșitul toamnei, în semn de recunoștință pentru recolta bogată și pentru a cinsti strămoșii, ai mei ofereau o masă pentru aproape tot satul, dădeau de pomană. Atunci pregăteam mâncare pentru peste o sută de oameni. Veneau mătuși, vecine și ajutau. Mama era tot o zdroabă dar mai pe seară, la făcut sarmale, ne adunam și dând din mâini, povesteam, râdeam, aflam despre ceilalți, vecini, rude și toată oboseala dispărea luându-i locul un fel de duioșie și bucurie că suntem împreună, că ne-am văzut, că am contribuit la acel ceva de care vor beneficia și alții.

În familie luam mereu masa împreună căci, zicea mama, ” nu stau toată ziua cu praznicul întins”, iar acest obicei a rămas extrem de benefic pentru fiecare dintre noi. Acolo ne erau setate limite-căci nu aveam voie să vorbim, acolo chițcăiam, ne tachinam, împărțeam și ne găseam locul în familie.

Masa împreună, pentru mine, a rămas o ancoră și o resursă ușor de accesat, care mă umple de recunoștință pentru că ne avem unii pe alții în familie, la muncă în echipe ori ca și prieteni.

Multe sunt de spus și povestit și cu siguranță acesta este de-abia începutul.

Conceptul Mama Maradin include valoarea dobândită din experiențele mele în bucătărie,  în familie și pentru că deja i-am putut observa efectele pe termen lung și prin copiii mei cărora le-am transmis aceste valori, vreau să le împărtășesc cu voi toți.