Vad ca esti un om foarte hotarat si incepi direct cu problemele arzatoareJ. Despre educatie se scriu volume si eu sunt pusa in fata dificilei,sa zic oare imposibilei, misiuni de a raspunde la aceasta intrebare. Am inteles de ceva vreme ca educatia inseamna, pentru mine, sa il inzestrez pe copil cu cat pot de multe. Sunt, prin urmare, extraordinar de in largul meu, cand le povestesc elevilor despre cum sta treaba cu viata asta, cum e cu empatia, de ce e important drumul catre obiectiv si nu atingerea lui, ce inseamna sa asculti si sa iei o decizie in mod asumat. Unde e materia pe care o predau in toate astea? Pai, e peste tot: de la cum punem sentimentele in propozitii, depasind limitele cuvintelor de a exprima tot ce simtim, asa cum aflam de la tulburatorul Nichita, pana la exemplele din literatura in care ne regasim toti.
Copiii stiu despre mine ca am o suta, cel putin, de ani, deci as putea spune ca pasiunea mea a inceput in vremuri imemoriale. Eram mica( da, chiar si zanele au avut copilarie) si scriam lucrari papusilor care stateau alienate , raspunzand la lectii. Apoi le corectam. De fiecare data cand am acum teancurile pe birou, mai scriu cate unui prieten sa aiba grija ce isi doreste. Posibil ca povestea cu Universul sa fie adevarata si iata-ma corectand afise in statia de autobuz, avand prieteni care se gandesc de doua ori cand mi se adreseaza, copii care asteapta cu nerabdare ora de romana. Si atunci ma intrebi unde e motivatia? Peste tot in jurul meu si ma fericesc de a-mi fi gasit sensul vietii si de putea impartasi din experienta si incercarile mele, tuturor celor ce vor sa asculte.
Eu chiar nu mi-am propus. Cand esti vrajitoare buna, oamenii vin spre tine incet -incet si creeaza mediul in care pot doar sa fiu eu. Asa experimentez situatii in care parintii imi scriu ca in casa lor nu se mai poate vorbi oricum, caci au spioni care vaneaza greseli gramaticale, sau situatii in care prietenii isi fac caiete de gramatica si noteaza ce mai postez eu pe cate o pagina. Motivatia este in oameni, eu sunt doar elementul de care au nevoie sa descopere ca exprimarea chiar e o carte de vizita…cel putin, asa era pe vremea mea:) dar retro e mereu cool.
Hm..eram intr-o energie asa bunaJ) Cred ca, din cand in cand imi descopar si partea umana…atunci cand obosesc. Descopar ca fac parte dintr-un sistem, asa ca nu pot lupta singura. Ma provoaca mentalitatile diferite, dar incerc sa vad ce oportunitate imi ofera. Ma intriga intelenirea, pe care am invatat sa o abordez pastrand directia ei. ..
Din fericire, am descoperit ca s-au inventat pauzele intre timp. Prin urmare, solutiile simple sunt cele mai bune: moment de conectare cu mine si cu tot ce este important pentru mine ma fac sa o pot lua mereu de la capat de parca ieri, ala cenusiu, nici nu ar fi existat.
Cu siguranta eu am dat lovitura in aceasta perioada. Am amplificat energia prin oameni pe care ii simt pe aceeasi frecventa cu mine, am descoperit curajul, am suflat praful de pe proiectele vechi, am ridicat fruntea si am vazut seninul. Dar toate sunt o comoara si de obicei comorile sunt secrete.
Totul este in tine!Restul… e o poveste frumoasa!
Multumim.
© Copyright 2019 Lofty Concepts - Mama Maradin